Niciodata sa nu-mi dai de lucru dimineata. Daca ai ceva sa-mi dai de facut, asteapta pana la ora 4, si apoi spune-mi. Termenele limita ma excita la culme.
Daca e ceva cu adevarat urgent, te rog, intra in biroul meu din zece in zece minute si intreaba-ma cum mai merge. Ma ajuta enorm.
Cand pleci, nu spune nimanui unde te duci. Asa, am si eu ocazia sa fiu mai creativ cand ma-ntreaba lumea unde esti.
Daca ma vezi cu bratele incarcate de dosare, carti si hartoage, sa nu cumva sa-mi deschizi usa. Trebuie sa invat sa ma descurc in cazul unei paralizii si chestia cu deschisul usilor e un antrenament perfect.
Daca-mi dai mai mult de una bucata sarcina de servici, nu cumva sa-mi spui care este ordinea prioritatilor. Lasa-ma sa ghicesc singur.
Fa tot posibilul sa ma tii tarziu la servici. Imi place biroul asta si nu am nimic altceva de facut, sau alt loc in care sa vreau sa ma duc seara.
Daca fac ceva care-ti place, te rog nu spune nimanui, tine secret. Daca ma aleg cu o promovare?
Daca, in schimb, nu-ti place ceva ce am facut eu, te rog spune-le tuturor. Imi place sa se vorbeasca de mine.
Daca vrei ca o anumita treaba sa fie facuta intr-un anumit fel, sau daca ai ceva instructiuni speciale pentru mine, nu cumva sa le notezi pe o hartie. De fapt, stii ce? Nici sa nu mi le spui pana ce nu termin treaba respectiva, ca sa am de ce sa ma apuc din nou de ea.
Sa nu mi-i prezinti niciodata pe cei cu care vorbesti. Cand ai sa te referri la ei mai tarziu, deductiile mele hiperlogice si perfecte vor fi de ajuns ca sa-mi dau seama despre care din ei vorbesti.
Sa te porti bine cu mine numai atunci cand ceea ce fac iti salveaza tie fundul.
Povesteste-mi toate micile tale necazuri. Nimeni n-are necazuri si imi pare bine sa aflu ca cineva e mai putin norocos ca mine.
